Gata, deontologii României pot răsufla uşuraţi. Obama a fost ales preşedinte în ţara tuturor posibilităţilor. Deja e mai bine. Pâinea parcă are alt gust, frigiderul e pornit dar nu mai consumă la fel de mult. Ies din casă. Câinii care lătrau de mama focului s-au liniştit şi ascultă încântaţi, la un casetofon, Snoop Doog. “La două străzi e o căţea în călduri”, exclamă unul dintre ei, în timp ce “amicii” de la colţ de stradă aruncau “ocheade” unor pisici din curtea de vis-a-vis. “Let’s go, mother fucker”, a sunat instantaneu răspunsul celorlaţi. La 50 de metri, tigara fumată de un băieţas de cartier într-un BMV părea interminabilă. “Domnule, aveţi probleme cu maşina?”, întreabă calm tânărul crai pe şoferul unei Dacii care blocase circulaţia. Ajung la metrou. Aceeaşi aglomeraţie insuportabilă, însă surpriză. Doamnele erau lăsate să treacă înainte, cerşetorii erau îmbrăcaţi în costume de firme şi miroseau a parfumuri scumpe. În metrou, cei de la Scorseze întrebau pe fiecare călător în parte dacă se simte confortabil. Ies la suprafaţă. Cozile interminabile de maşini s-au evaporat, nu aşteptai mai mult de două minute autobuzul. Un băieţel care, dacă nu ştiai că e din Ferentari, puteai jura că este fratele lui Obama, îşi scoate tacticos biletul şi îl compostează. Nu înainte de a-i cere scuze unei “doamne de societate” pentru deranjul provocat de zgomotul supărător al compostorului. La prima staţie surpriză. Mă frec la ochi o dată, de două ori, chiar şi a treia oară. Urcă ţinându-se de mână Mihaela Rădulescu şi Dani Oţil. Brusc, eforturile paparazzilor de a surprinde un cadru cu cei doi “porumbei” au fost minimalizate de gestul celor doi. Practic, oricine putea avea o poză cu vedetele cu trustului lui Felix. Mai mult, aceştia au lăsat deoparte orice inhibiţie şi s-au dezlănţuit într-un sărut franţuzesc. O voce din spate se aude. “Dani, te-a convins Mihaela să te laşi de fumat?…Ţi-a supt-o”, la care starul matinal al Antenelor a început să râdă în hohote. Râs care m-a trezit din vis. Un vis frumos. Singura realitate este aceea că Obama a ieşit preşedinte în SUA. în rest, câinii lătrau turbaţi la orice fiinţă umană care trecea pe lângă ei, băieţaşul de cartier înjura de mama focului că o dacie 1300 stă neclintită în faţa BMW-ului său, la metrou aceeaşi oameni isterici, gata să calce pe tine ca să prindă un loc pe scaun, cerşetorii emanau aceeaşi duhoare insuportabilă, iar în RATB, nici picior de Mihaela Rădulescu şi Dani Oţil. Aceştia ne zămbeau printre dinţi dintr-o maşină de enşpe mii de euro, iar Dănuţ fuma de mama focului. Oare de ce?
De câteva zile a început campania electorală pentru alegerile parlamentare ce se vor desfăşura la sfârşitul acestei luni. Pe lângă oameni cu notorietate aruncaţi în focurile campaniei electorale, partidele politice se iau la trântă pe seama măririi salariilor profesorilor cu 50%. PD-L-ul şi parţial, PSD-ul susţin acest demers, în timp ce guvernul se opune vehement acestei majorări a lefurilor dascălilor. Dacă primele două partide au ales să îşi facă loc în inimile alegătorilor prin tehnici clasice de campanie electorală, cei care se ocupă de imaginea liberarilor au găsit o formă nemaîntâlnită până acum în România post-comunistă. Folosidu-se de criza financiară la nivel mondial, liberalii în frunte cu premierul Călin Popescu Tăriceanu, se încăpăţânează să refuze această majorare a salariilor, deşi legea a fost aprobată şi de Traian Băsescu. De fapt, acesta ar fi şi motivul principal pentru care guvernul încearcă să amâne momentul în care va mări veniturile celor din învăţământ. Într-o campanie electorală ce se anunţă incendiară (azi-noapte a fost incendiat sediul de campanie al candidatului PNL din Botoşani), liberalii nu îşi pot permite să fie pe aceeaşi lungime de undă cu Traian Băsescu, om cu care s-au contrat ori de câte ori au avut ocazia în ultimii ani. Aceştia joacă tare în această campanie, refuzând să gâdile buzunarele profesorilor având un alibi puternic în actuala situaţie de criză financiară. Tăriceanu spune că nu poate da bani cadrelor didactice pentru că ar arunca economia României în prăpastie. Acesta se teme că investitorii străini s-ar putea retrage de pe plaiurile mioritice, iar ţara noastră ar putea ajunge într-o stare economică dezastruoasă. Premierul preferă să acopere domeniul investiţiilor pentru a crea noi locuri de muncă decât să facă arhicunoscutele pomeni electorale, asumându-şi astfel un risc enorm. Dacă a mizat pe o carte câştigătoare, vom vedea pe 30 noiembrie. Atunci voi merge să votez. Îmi voi pune votul din toată inima pe numele meu. Pentru că îmi pasă de propria persoană. De restul…să se ocupe politicienii.
