De câteva zile a început campania electorală pentru alegerile parlamentare ce se vor desfăşura la sfârşitul acestei luni. Pe lângă oameni cu notorietate aruncaţi în focurile campaniei electorale, partidele politice se iau la trântă pe seama măririi salariilor profesorilor cu 50%. PD-L-ul şi parţial, PSD-ul susţin acest demers, în timp ce guvernul se opune vehement acestei majorări a lefurilor dascălilor. Dacă primele două partide au ales să îşi facă loc în inimile alegătorilor prin tehnici clasice de campanie electorală, cei care se ocupă de imaginea liberarilor au găsit o formă nemaîntâlnită până acum în România post-comunistă. Folosidu-se de criza financiară la nivel mondial, liberalii în frunte cu premierul Călin Popescu Tăriceanu, se încăpăţânează să refuze această majorare a salariilor, deşi legea a fost aprobată şi de Traian Băsescu. De fapt, acesta ar fi şi motivul principal pentru care guvernul încearcă să amâne momentul în care va mări veniturile celor din învăţământ. Într-o campanie electorală ce se anunţă incendiară (azi-noapte a fost incendiat sediul de campanie al candidatului PNL din Botoşani), liberalii nu îşi pot permite să fie pe aceeaşi lungime de undă cu Traian Băsescu, om cu care s-au contrat ori de câte ori au avut ocazia în ultimii ani. Aceştia joacă tare în această campanie, refuzând să gâdile buzunarele profesorilor având un alibi puternic în actuala situaţie de criză financiară. Tăriceanu spune că nu poate da bani cadrelor didactice pentru că ar arunca economia României în prăpastie. Acesta se teme că investitorii străini s-ar putea retrage de pe plaiurile mioritice, iar ţara noastră ar putea ajunge într-o stare economică dezastruoasă. Premierul preferă să acopere domeniul investiţiilor pentru a crea noi locuri de muncă decât să facă arhicunoscutele pomeni electorale, asumându-şi astfel un risc enorm. Dacă a mizat pe o carte câştigătoare, vom vedea pe 30 noiembrie. Atunci voi merge să votez. Îmi voi pune votul din toată inima pe numele meu. Pentru că îmi pasă de propria persoană. De restul…să se ocupe politicienii.
Elena Udrea ne-a dezvăluit ieri, la întânirea cu blogerii, cărui tip de alegători se adresează. Femei cu vârsta cuprinsă între 25 şi 30 de ani, cititoare de reviste de scandal sau fascinate de Mercedes şi Chanel sunt aşteptate la alegeri să pună ştampila pe numele blondei de la PD-L. La stilul de viaţă pe care îl duce, acest lucru nu ne surprinde, însă, în urmă cu ceva timp, doamna Udrea ne arăta la TV cum se croşetează şi cum se dă cu mopul. Or, electoratul pe care îl reprezintă nu cred că, stând la semafor cu burta în sus într-un scaun moale de Merţan, îşi scoate andrelele pentru a mai face două ochiuri. Acum, logic, se pune întrebarea: Care e adevărata Elena Udrea?…Cea care croşeta de mama focului la TV sau cea care se adresează electoratului “elevat”, duhnind a Chanel de la o poştă.
În altă ordine idei, distinsa doamnă de la PD-L nu face rabat de la nimic pentru a obţine un vot în plus. Dacă ar putea, ar da cu mătura pe stradă, s-ar duce la metrou la Universitate să cânte, sau, de ce nu, ar merge pe stadion înjurând cot la cot cu ultraşii de peluză. Pentru că, nu-i aşa, Elena Udrea e o doamnă, ce parcarea ei!
