Blogul caracterelor de pretutindeni
Urări de bine
2 Comentarii
Astă-vară am plecat în concediu alături de viitoarea mea soţie. Nu o să vă povestesc ce am făcut în vacanţă, ci cu totul altceva. Le-am spus colegilor de munca că la întoarcerea din concediu nu il voi mai gasi pe Ioan Andone pe banca tehnica a Clujului. Am ajuns in tara pe 7 septembrie si ce să vad?! Ando era înlocuit cu o Trombettă. Acum câteva zile, la noul loc de muncă, m-am supărat pe Dorinel Munteanu. Neştiind cu cine se pune, Dorinel a îndrăznit să mă ducă de nas. Enervat până peste cap de gestul “Neamţului”, i-am zis unui coleg: “Bă, o să îl sun pe Dorinel şi o să îl anunţ că o să vină moşul si la el…cu o demitere”. Au trecut doar câteva zile, iar Moş Gigi i-a demonstrat domnului Munteanu că, spre deosebire de el, subsemnatul se ţine de cuvânt. Ce-a urmat, ştim cu toţii. “Fiara” a revenit în Ghencea după două luni de exil în faţa TV-ului. Cât o sta, depinde numai de el. E de văzut dacă va trece iepuraşul si pe la Lăcătuş.
M-am gândit să îmi iau şi măsuri de precauţie. Lui Gigi Becali îi doresc să nu fie la fel de rapid în reacţii ca George W. Bush, dar să nu aibă nici nasul înfundat. Traian Băsescu să urmeze exemplul lui Stolojan şi să ne lase (poate peste un an 
). Noului prim-ministru îi trasmit să nu se uite pe unde calcă, chiar dacă este invitat la o emisiune moderată de Andrei Gheorghe. Am uitat pe cineva?…Aaaa…daaa…Pe Mihaela Rădulescu o sfătuiesc să se ducă la oftalmolog să nu mai fie păcălită dimensiunea penisului lui Dani Oţil, fie şi ăla imprimat pe pantaloni.
Visul american s-a destrămat
3 Comentarii
Gata, deontologii României pot răsufla uşuraţi. Obama a fost ales preşedinte în ţara tuturor posibilităţilor. Deja e mai bine. Pâinea parcă are alt gust, frigiderul e pornit dar nu mai consumă la fel de mult. Ies din casă. Câinii care lătrau de mama focului s-au liniştit şi ascultă încântaţi, la un casetofon, Snoop Doog. “La două străzi e o căţea în călduri”, exclamă unul dintre ei, în timp ce “amicii” de la colţ de stradă aruncau “ocheade” unor pisici din curtea de vis-a-vis. “Let’s go, mother fucker”, a sunat instantaneu răspunsul celorlaţi. La 50 de metri, tigara fumată de un băieţas de cartier într-un BMV părea interminabilă. “Domnule, aveţi probleme cu maşina?”, întreabă calm tânărul crai pe şoferul unei Dacii care blocase circulaţia. Ajung la metrou. Aceeaşi aglomeraţie insuportabilă, însă surpriză. Doamnele erau lăsate să treacă înainte, cerşetorii erau îmbrăcaţi în costume de firme şi miroseau a parfumuri scumpe. În metrou, cei de la Scorseze întrebau pe fiecare călător în parte dacă se simte confortabil. Ies la suprafaţă. Cozile interminabile de maşini s-au evaporat, nu aşteptai mai mult de două minute autobuzul. Un băieţel care, dacă nu ştiai că e din Ferentari, puteai jura că este fratele lui Obama, îşi scoate tacticos biletul şi îl compostează. Nu înainte de a-i cere scuze unei “doamne de societate” pentru deranjul provocat de zgomotul supărător al compostorului. La prima staţie surpriză. Mă frec la ochi o dată, de două ori, chiar şi a treia oară. Urcă ţinându-se de mână Mihaela Rădulescu şi Dani Oţil. Brusc, eforturile paparazzilor de a surprinde un cadru cu cei doi “porumbei” au fost minimalizate de gestul celor doi. Practic, oricine putea avea o poză cu vedetele cu trustului lui Felix. Mai mult, aceştia au lăsat deoparte orice inhibiţie şi s-au dezlănţuit într-un sărut franţuzesc. O voce din spate se aude. “Dani, te-a convins Mihaela să te laşi de fumat?…Ţi-a supt-o”, la care starul matinal al Antenelor a început să râdă în hohote. Râs care m-a trezit din vis. Un vis frumos. Singura realitate este aceea că Obama a ieşit preşedinte în SUA. în rest, câinii lătrau turbaţi la orice fiinţă umană care trecea pe lângă ei, băieţaşul de cartier înjura de mama focului că o dacie 1300 stă neclintită în faţa BMW-ului său, la metrou aceeaşi oameni isterici, gata să calce pe tine ca să prindă un loc pe scaun, cerşetorii emanau aceeaşi duhoare insuportabilă, iar în RATB, nici picior de Mihaela Rădulescu şi Dani Oţil. Aceştia ne zămbeau printre dinţi dintr-o maşină de enşpe mii de euro, iar Dănuţ fuma de mama focului. Oare de ce?
Sunt un norocos…ştiu cu cine votez
Scrieti un comentariu
De câteva zile a început campania electorală pentru alegerile parlamentare ce se vor desfăşura la sfârşitul acestei luni. Pe lângă oameni cu notorietate aruncaţi în focurile campaniei electorale, partidele politice se iau la trântă pe seama măririi salariilor profesorilor cu 50%. PD-L-ul şi parţial, PSD-ul susţin acest demers, în timp ce guvernul se opune vehement acestei majorări a lefurilor dascălilor. Dacă primele două partide au ales să îşi facă loc în inimile alegătorilor prin tehnici clasice de campanie electorală, cei care se ocupă de imaginea liberarilor au găsit o formă nemaîntâlnită până acum în România post-comunistă. Folosidu-se de criza financiară la nivel mondial, liberalii în frunte cu premierul Călin Popescu Tăriceanu, se încăpăţânează să refuze această majorare a salariilor, deşi legea a fost aprobată şi de Traian Băsescu. De fapt, acesta ar fi şi motivul principal pentru care guvernul încearcă să amâne momentul în care va mări veniturile celor din învăţământ. Într-o campanie electorală ce se anunţă incendiară (azi-noapte a fost incendiat sediul de campanie al candidatului PNL din Botoşani), liberalii nu îşi pot permite să fie pe aceeaşi lungime de undă cu Traian Băsescu, om cu care s-au contrat ori de câte ori au avut ocazia în ultimii ani. Aceştia joacă tare în această campanie, refuzând să gâdile buzunarele profesorilor având un alibi puternic în actuala situaţie de criză financiară. Tăriceanu spune că nu poate da bani cadrelor didactice pentru că ar arunca economia României în prăpastie. Acesta se teme că investitorii străini s-ar putea retrage de pe plaiurile mioritice, iar ţara noastră ar putea ajunge într-o stare economică dezastruoasă. Premierul preferă să acopere domeniul investiţiilor pentru a crea noi locuri de muncă decât să facă arhicunoscutele pomeni electorale, asumându-şi astfel un risc enorm. Dacă a mizat pe o carte câştigătoare, vom vedea pe 30 noiembrie. Atunci voi merge să votez. Îmi voi pune votul din toată inima pe numele meu. Pentru că îmi pasă de propria persoană. De restul…să se ocupe politicienii.
O ediţie cu adevărat de colecţie
Scrieti un comentariu
Jurnalul Naţional ne propune astăzi un CD de excepţie cu Doina şi Ion Aldea Teodorovici. Într-o perioadă în care atenţia presei din România este aţintită pe relaţia amoroasă dintre Mihaela Rădulescu şi Dani Oţil, JN vine să ne arate că mass-media din România are mult mai mult de oferit decât informaţii mondene sau aceleaşi declaraţii fără niciun conţinut ale oamenilor de fotbal. Pe 30 octombrie se împlinesc 16 ani de la moartea celor doi arţişti care, prin cântecele lor, au reaprins la un moment dat ideea de unitate, credinţă şi dragoste faţă de semeni. Din păcate, aceste trări şi-au pierdut din intensitate în zilele noastre. Oricum, ideea cu Jurnalul de Colecţie e foarte bună, dovadă că ziarul condus de Tucă o duce bine la capitolul vânzări.
Nuţi, spaima moralităţii
Scrieti un comentariu
Elena Udrea ne-a dezvăluit ieri, la întânirea cu blogerii, cărui tip de alegători se adresează. Femei cu vârsta cuprinsă între 25 şi 30 de ani, cititoare de reviste de scandal sau fascinate de Mercedes şi Chanel sunt aşteptate la alegeri să pună ştampila pe numele blondei de la PD-L. La stilul de viaţă pe care îl duce, acest lucru nu ne surprinde, însă, în urmă cu ceva timp, doamna Udrea ne arăta la TV cum se croşetează şi cum se dă cu mopul. Or, electoratul pe care îl reprezintă nu cred că, stând la semafor cu burta în sus într-un scaun moale de Merţan, îşi scoate andrelele pentru a mai face două ochiuri. Acum, logic, se pune întrebarea: Care e adevărata Elena Udrea?…Cea care croşeta de mama focului la TV sau cea care se adresează electoratului “elevat”, duhnind a Chanel de la o poştă.
În altă ordine idei, distinsa doamnă de la PD-L nu face rabat de la nimic pentru a obţine un vot în plus. Dacă ar putea, ar da cu mătura pe stradă, s-ar duce la metrou la Universitate să cânte, sau, de ce nu, ar merge pe stadion înjurând cot la cot cu ultraşii de peluză. Pentru că, nu-i aşa, Elena Udrea e o doamnă, ce parcarea ei!
